Privesc in sus

Da, asa este. Mai intai concret, de exemplu cand merg pe strada, iar apoi si metaforic atunci cand meditez. Sunt atent la altceva. Sunt concentrat, absorbit, pierdut. Iar acest lucru ma metamorfozeaza intr-un impiedicat. Sunt impiedicat de la munca, scoala, studiu etc. Nu sunt infipt locului, nu sunt concentrat in jurul unui centru, ci ma misc mereu si ma indepartez. Pe deasupra, sunt si inalt. Nu sunt construit aproape de pamant. Sunt cu capul in nori. Sunt un inadecvat. Nu pot sa ma limitez la "n-ati paraua, da-mi sarmaua". Sunt visator mai mult decat traitor. Sunt mai mult spirit decat maruntaie. Sunt mai mult plecat decat prezent. Sunt un EU nu un EL impersonal.

Copilaria si locul de bastina

Daca vreti sa faceti un om sa zambeasca trebuie doar sa-l intrebati de copilaria si locul sau de bastina. Aceasta in conditiile in care a avut parte de o crestere normala. Iar aici nu ma refer neaparat la prezenta fericirii, ci doar la absenta traumelor psihice grave. Pur si simplu exista o atractie fata de trecutul propriei fiinte. Uitati-va la parintii vostri cand vizioneaza un film romanesc vechi in care un personaj alearga pe un camp. O sa observati cum le apare o sclipire in ochi si incep sa va depaneze amintiri dintr-un timp trecut. Dar sa nu credeti ca acest lucru se aplica doar oamenilor in varsta. Tinerii, chiar de 17-18 ani, vorbesc si de diferentele dintre ei si noua generatie, de faptul ca ei erau mult mai activi si sociali, de faptul ca jucam tupu, fotbal, mata cu mingea si multe altele. Exista o fascinatie fata de trecut care trezeste o flacara in individ, una care nu coincide totdeauna cu regretul. Iar locul de bastina te fascineaza si el. Nu stii de ce, dar parca te identifici cu el, parca te simti atras de el. Mergi, te intorci, mergi din nou si poate nu te mai intorci, dar undeva in fiinta ta tot privilegiezi locul de bastina. Poate este, asa cum spunea si Steinhardt, fascinatia sufletului pentru locul in care a nimerit. Indiferent care ar fi explicatia, eu zic ca puteti sa incercati acest experiment sau chiar sa va autoanalizati, deoarece s-ar putea sa fiti surprinsi.

Dur dar adevarat

Politicienii se indatoreaza companiilor mari in timpul campaniei electorale promitandu-le contracte cu statul de milioane de euro iar daca sunt alesi, nu conteaza ca e criza si nu sunt bani, acele companii trebuie sa-si primeasca datoria plus dobanda cu varf si indesat.

Oamenii isi aleg reprezentantii in parlament in functie de cine da mai mult in campanie (mici si bere) sau cine face mai multe bai de multime, ori promisiuni imposibilecum ar fii marirea salarilor cu 50% sau 20.000 de euro pentru romanii intorsi de peste granita. Ne vindem voturile pentru un mic si o bere, iar dupa aceea murim de foame!

Incurajam mafia cumparand produse la negru: tigari, bauturi alcoolice, droguri etc.

Bugetarii nu-si primesc salariul care si-l doresc din cauza celor care fac abuz de bugetul statului si in acelasi timp din cauza celor care cumpara produse la negru. De aceea si bugetarii la randul lor vor cere spaga sau vor cumpara produse la negru.

Toate acestea dureaza de 20 de ani si vor mai dura multi ani de acum incolo. Cei care stiu aceste motive pentru care economia Romaniei e la pamant, ori fac parte din conducerea statului si sunt artizanii acestor practici ori sunt oameni simpli care nu au influenta necesara pentru a schimba mentalitatea oamenilor

Dupa 20 de ani

Karl Marx, intemeietorul comunismului avea o teorie foarte interesanta despre schimbul de forte in societate, cum ar veni despre schimbarea puterii intr-un stat. Marx spunea ca schimbul de forte are loc in societatea atunci cand majoritatea (adica guvernatii) nu-i mai inghite pe minoritari (adica pe guvernanti, aia putini si bogati, aia care fura si promulga legi in acelasi timp, aia care se cred stapani, ati prins ideea...)

Acuma cand toate circumstantele acestui "schimb de forte"(adica revolutie) a fost creat in Romania mai ramane de vazut daca schimbul va fi invelit in catifea, ori va improsca cu sange in stanga si dreapta. Eu zic ca va fi de catifea din mai multe motive, unul fiind faptul ca am avut parte deja de o revolutie sangeroasa nu demult, acu' vo 20 de ani de care inca nu am uitat.

Etica din punctul de vedere al lui Spinoza

Etica lui Spinoza a fost conceputa in intregime in termeni geometrici, fiecare dintre cele 5 parti incepand cu axiome si definitii spuse inainte apoi continuand cu demonstatii si concluzii.
Prima parte intitulata "Despre Dumnezeu" contine viziunea autorului asupra argumentului si teoria sa, viziunea personala despre un Dumnezeu imanent lumii si nu distinc de ea.

"Deus sine natura" - Dumnezeu este cuprins in natura

El il defineste pe Dumnezeu ca substanta alcatuita dintr-o infinitate de atribute fiecare dintre ele explicand o esenta eterna si infinita. Considera existenta unei singure substante: "tot ce exista se gaseste in Dumnezeu si nimic nu poate sa existe nici sa fie cunoscut fara Dumnezeu" Atributele esentiale ale lui Dumnezeu sunt gandirea si intinderea.
Din teoria lui Spinoza rezulta ca Dumnezeu este identic cu lumea si nu distinc de ea iar tot ce se intampla in lume se intampla datorita necesitatii generate de Dumenzeu, cauza prima.

Partea a II-a a Eticii "Despre natura si originea sufletului" contine o schita a fizicii lui Spinoza urmarind cunoscuta problema cartesiana; cea a relatiei dintre suflet si materie.
Descartes sustine ca sufletul este o substanta separata de materie. In acelasi timp conceptia lui despre substanta afirma ca nu poate exista nicio interactiune intre substanta. Atunci se punea problema ce rol are omul in natura si cum este posibila cunoasterea.

Partea a III-a "Despre originea si natura afectelor" cuprinde consideratii despre natura umana si da raspuns la dificultatea ridicata de propria metafizica: problema existentei individuale. Daca tot ce exista, exista in Dumnezeu in ce sens contine lumea lucruri individuale?

Partea a IV-a "Sclavia omului si puterea afectelor" Idea lui Spinoza e ca omul chiar in stare de sclavie reflecta absolut perfectiunea Universului in care este si el parte.

Partea a V-a "Puterea intelectului" sau libertatea omului" arata cum poate omul sa atinga libertatea si fericirea.

Cea mai originala parte a filosofiei lui Spinoza consta in raspunsul la 3 intrebari mari: Problema sufletului si a corpului, problema existentei individuale si problema libertatii.

Omul liber la Spinoza este omul constient de necesitatile care il constrang. De la el ne vine ideea ca libertatea este necesitate inteleasa. Cine se cunoaste clar si distinct pe sine si afectele sale acela il iubeste pe Dumnezeu si cu cat il iubeste mai mult cu atat se cunoaste mai bine pe sine si afectele. Dragostea intelectuala: amour intelectualis dei

Datoria umana

Tema datoriei o descoperim în gândirea filosofică antică, începând cu Socrate care considera datoria de a respecta legile cetatii fundamentală vieţii sociale chiar daca el a platit cu viata sustinad aceasta concepţie. Instanţa supremă a datoriei, pentru Socrate , este raţiunea, identificată cu binele suprem şi cu fericirea. Totusi Şcoala cireniacă refuză ideea de morală a supunerii faţă de lege şi cetate, promovata de Socrate. Supranumiţi hedonişti, aceştia considerau că singurul scop al vieţii trebuie să fie plăcerea individuală.

Cel mai mare discipol al lui Socrate, Platon reia tema respectului faţă de necessitate în dialogul Republica si .Mitul peşterii. Pentru el, libertatea omului este echivalentă cu orbirea. Legile sunt considerate suverane, ordonatoare asupra existenţei şi gândirii individului, iar cetatea este primordială ca întregul în raport cu părţile.

Ideea priorităţii cetăţii asupra individului este prezentă şi la Aristotel care vede supunerea individului faţă de stat ca relaţie între corp şi organe. Scopul supunerii individului faţă de stat este unul de natură morală, Binele, dar nu un bine suprauman, ci un bine gândit ca fericire, deci un bine nemijlocit uman. În afara Statului şi a legilor, omul, dotat cu inteligenţă şi voinţă ar putea deveni “fiinţa cea mai nelegiuită şi cea mai sălbatică”