Trimisul lui dumnezeu pe Pamant conduce Romania

Trimisul lui dumnezeu pe Pământ conduce Romania

Te-ai întrebat vreodată de ce în Romania lucrurile merg așa de prost? Dacă da și încă nu ai găsit o explicație, citește articolul de mai jos. Simt nevoia sa specific ca  nu e vorba despre Basescu și nici despre religie sau credința.

„Io” era sintagma folosita în perioada medievala de conducatorii țării în cuvantarile lor pentru a accentua faptul ca sunt trimisii lui dumnezeu pe Pământ deși știm cu toții în ziua de azi, Divinitatea nu avea vreo legătura cu ei. În perioada aceea, inainte cu câteva mii de ani și câteva sute după, societatile la nivel mondial, nu numai pe teritoriul Romaniei de azi, funcționau pe principiul relatiei stăpân-sluga, un sistem de guvernare sclavagist. Acest principiu e destul de simplu și îl intelegeau și îl înțeleg și astăzi toți oamenii inclusiv alienatii mintal, câinii și maimutele deci n-o să-l explicam acum. Sistem de guvernare bazat pe principiul relatiei stăpân-sluga s-a inpamantenit în mințile oamenilor, mai ales al copiilor fostelor slugi și, desi s-a transformat de-a lungul timpului, el guverneaza și astăzi, în Romania sub o alta forma, atât la nivel politic cât și familiar, social, economic, etc. fără a tine seaama de sistemul de guvernare politic. Nu spun asta eu ci un psiholog ,Alfie Kohn prezent în urma cu ceva timp în emisiunea Grantat 100% care spunea într-un context diferit ca (unii)părinții din Romania inca își cresc copiii sub acest principiu și dacă tragem o concluzie logica simpla presupunem ca așa își cresteau romanii obraslele și în urma cu 20 de ani, 50, 100, 200, 300... și să ne oprim aici puțin pentru ca nu numai romanii fac asta ba chiar aceasta situație e prezenta în toată lumea într-un procent mai mare sau mai mic, în funcție de nivelul de dezvoltare culturala al natiunii sau al fiecarui părinte în parte. E important de menționat acest aspect care o să se dovedească foarte important pe parcurs.

De ce am făcut referire la sintagma „Trimisul lui dumnezeu pe Pamant”

Aceasta conditie se refera la mai cunoscută afectiune numita„God complex” sau „Complexul lui Dumnezeu” care descire caracterul egocentrist al unui om aflat de obicei într-o funcție de conducere.

Circularea cu autobusul

Probabil nu spun ceva nou, insa devine din ce in ce mai greu pentru stomacul meu de "cetatean european" sa faca fata circulatiei cu autobusului. Dincolo de mirosul de transpiratie nelipsit, calatorii sunt lipsiti pana si de cel mai rudimentar bun-simt. Cei mai multi au impresia ca eu nu as face fata tacerii. In consecinta, unii imi fac cunoscute noile hituri cu ajutorul telefoanelor, altii vorbesc singuri, mai sunt si cei care vorbesc intre ei de parca s-ar afla in autobuse diferite etc. Ce sa mai vorbim despre agresivitatea pasiva care incepe sa devina ceva de domeniul trecutului fiind inlocuita de cea activa: amenintari, injuraturi, impingeri, spray cu piper etc.

Totusi, nu mie imi este cel mai greu. Ca de obicei, sexul feminin sufera cel mai mult. E groaznic. Sunt exemple multiple, dar am sa mentionez unul singur: o fata se tinea cu mana de o bara de sprijin; un barbat intra in autobus, merge langa ea si din multiplele locuri unde putea sa isi aseze mana ghiciti pe care il alege? Evident, isi pune mana sa peste cea a fetei.

In curand circulatia cu autobusul va deveni aproape imposibila in absenta unui politist. De fapt, daca ma gandesc la faptul ca si in scoli/licee se cere prezenta jandarmilor (unele chiar platesc firme de protectie cu sprijinul parintilor), probabil orice tip de activitate sociala va trebui sa fie desfasurata sub amenintarea bastonului.

Cum poți găsi adevărul versus adevarul părtinitor

Dialectica ca formă a găsirii adevărului prin înlănțuirea opinilor contradictorii pentru a ajunge la un argument cu conținut epistemologic superior există încă din vremea filosofiei antice presocratice, perioadă in care Heraclit din Efes o adoptă ca principiu care guvernează lumea. Heraclit consideră că „natura năzuiește spre contrarii, aceasta fiind cauza mișcării, devenirii, sursa ei de foc”¹ Lupta dintre contrarii constituie una dintre ideile fundamentale ale filosofiei heraclitiene. Desi până la el, majoritatea filosofilor presocratici admiteau pluraritatea și contrarietatea principiilor filosofice, Heraclit spune că „Războiul este părintele tuturor, datorită lui apar zei, alti oameni, pe unii îi face sclavi, pe altii liberi.” ² considerând contradicția ca fiind universală asemeni luptei neîntrerupte între contrarii. În celebrul fragment citat de orice istorie a filosofiei și considerat că ar fi principiul esential al concepției lui Heraclit despre lume aflăm că „această lume, aceeași pentru toți, n-a făurit-o nici vreunul dintre zei, nici vreunul dintre oameni. Ea a fost întotdeauna, este și va fi un foc veșnic viu, care după măsură se aprinde și după măsură se stinge” ³sub cicnirea contrariilor, uneori chiar și prin coincidență, aceasta fiind si cauza mișcării și devenirii lumii. După Heraclit apare dialectica socratică prin dialogurile celebre apăruteîn opera lui Platon. Metoda dialectică aleasă de Socrate este dialogul dintre două sau mai multe persoane care au puncte de vedere diferite asupra unui lucru și care vor să găsească adevarul prin argumente valide. Dialectica este diferită de dezbatere care conține punctele de vedere personale ale oponenților, oponenți care încearcă să câștige dezbaterea, ori prin formularea de argumente corecte, ori prin contraargumente aduse teoriei oponentului, iar decizia finala asupra câștigătorului e luată de un judecător. De asemenea, dialectica este diferită și de retorică care foloseste figurile retorice, ethosul și pathosul pentru a convinge ascultătorul de validitatea argumentului. Socrate folosește dialectica în disputa sa cu sofistii despre scopul filosofiei. Spre deosebire de conceptul de „arête”, considerat scopul sofiștilor, Socrate încearcă să demonstreze prin motoda dialectică faptul ca adevărul este adevaratul scop al filosofiei care face abstracție de părerile persoanale și primează în orice situație, astfel, un medic este mai îndreptățit să consulte un bolnav decăt un sofist care vrea să demonstreze că știe tot

Spoturile TV făcute pentru Sony Bravia

Spoturile TV făcute pentru Sony Bravia sunt spoturile mele favorite, deoarece şi making-of-ul are un efect atât de mare ca şi reclama însuşi. Bouncy Balls era prima campanie pentru Sonz Bravia şi producerea spotului era campania de gerilla perfectă! Oamenii au văzut cum au rostogolit într-adevăr mingile colorate pe strada or, au facut poze, filmuleţe, au postat pe Youtube, simţieau că reclama e a lor, a fost filmată pe strada lor:p

The Making of movie of the Bouncy Balls era vizionată de mai multe ori decât spoturile difuzate. 




Anul următor oamenii deja aşteptau următoarele reclame, erau foarte curioşi cei de la Sony însă au aşteptat încă un an, şi a apărut Sony Bravia Paint
Reacţiile au fost identice cu prima campanie - Oare chiar au vopsit o cladire întregă? - şi au început căutările pe site-ul Sony. (Spotul a fost înregistrată în Anglia, deci în Anglia avea un efect mai mare ca gerilla marketing.)
Al treila spot din familia Sony Bravia a fost Iepuraşii din plastelină, făcute în San Francisco

Valea Zanelor - 1998

În acea dimineaţă de vară răcoroasă, stăteam cu capul scos pe geamul trenului ca un pudel amărât şi dezgustat de mirosurile dubioase emanate de toaleta din apropiere. Cu ochii pe jumătate inchişi de nesomn şi oboseală observ, în depărtare un peisaj poate la fel de ciudat si neclar ca o „cântăreaţă cheală”. Frecându-mă la ochi constat că vederea nu mă-nşeală. În faţa mea, pe versantul din apropiere se aflau mii de fire de păr gigant aruncate unele peste altele ce-ţi dădeau impresia ca esti un purice parazit care a nimerit la locul şi timpul nepotrivit.

Zona era mirifică. Intr-o parte a râului arborii se inălţau trainici iar în cealaltă zăceau la pământ lipsiti de viată, unul peste altul ca intr-o groapă comună, cadavru peste cadavru

Luarea unei decizii

Cand ma pregatesc sa iau o decizie incerc sa ma asigur ca privesc lucrurile din mai multe perspective. Urmaresc mai multe variante, mai multe optiuni, posibilitati. Le cantaresc, le compar, le analizez. Studiez fiecare detaliu, verific fiecare posibilitate. Sunt rational. Ma asigur ca nimic nu imi scapa. Nimic nu trec cu vederea. Disec totul, desfac sistemele complexe in partile simple ce le compun. Trebuie sa ma asigur ca am o vedere de ansamblu, ca inteleg situatia in totalitate. Nu pot amana luarea deciziei, nu pot sa merg pe sistemul "poate maine si mai maine va fi dulce acea paine". Nu! Am cantarit totul, am verificat totul, sunt pregatit sa iau o decizie. Clipa a sosit! Bag mana in buzunar, scot o moneda si dau cu banul.