Daca plangi toata ziua deoarece nu ai altceva mai bun de facut, daca suferi dupa iubitul ideal, daca blogul tau e plin de sentimentalisme si de suferinte din cauza "dragostei", daca blogul tau e un strigat de singuratate sau ti-ai creeat blog doar ca sa atragi persoane de sex opus(sau acelasi pentru unii/unele), daca blogul tau e plin de minciuni si lucruri pe care nu le-ai vazut vreodata, daca iti doresti sa vezi un anumit loc(care poate fii si o groapa infecta la unii), daca visezi ca vei deveni cunoscut(a) de pe urma blogului tau esti un ratat... lumea reala e dincolo de fereastra pe care te uiti si unde vezi oameni mergand la munca, oameni care isi castiga painea cu propriile maini
Daca te recunosti in aceasta descriere. pentru mine esti un/o ratat/a
Un om respectabil porneste de la 0, progreseaza, se perfectioneaza si nu isi plange de mila de oricate ori poate...blogul nu e zona de plangaciosi dar voi ati facut-o!!!
Bravo tuturor ratatilor care si-au transformat blogul in zona de plangaciosi!
Oamenii nu se plang pe blog. Se descarca. Isi scriu sentimentele, trairile si ce gandesc in cateva randuri. Pana la urma, fiecare scrie ce si cum vrea si nimeni nu ar trebui judecat pt asta.
ReplyDeleteDe ce nu ai pus şi linkuri? Nu era mai bine la "concret"? Apăreau, eventual, şi părerile celor vizaţi şi se deschidea o discuţie constructivă...
ReplyDeletePe mine ma enerveaza mai ales cele cu sentimentalisme, exagerat de romantioase... Intr-adevar, fiecare scrie despre ce vrea, insa altora le poti parea ridicol atunci cand expui lucruri prea personale in vazul tuturor...Sunt tipuri si tipuri de bloguri: acelea de pe urma carora autorii castiga bani, in concluzie, materialul postat trebuie sa intereseze publicul; acelea in care bloggerii "isi plang de mila", cum spui tu, dar care se vor drept niste jurnale intime virtuale si pot fi sau nu citite, pt. ca autorul nu are niciun profit de pe urma vizitelor si, in sfarsit, cele care nici nu ofera nimic interesant de vazut, insa de pe urma carora autorii castiga si bani... Nu stiu care din ele mi se pare cel mai ok...
ReplyDeleteNa, ce sa zic? Tine cont ca blogul nu este altceva decat un jurnal online.Or, un jurnal primeste gandurile cele mai ascunse, cele pe care nu le poti dezvalui decat prietenului cel mai bun. Si daca nu ai asa ceva... jurnalul devine prietenul tau. Frustrarile, nemultumirile, bucuriile, opiniile, toate astea fac parte din cotidian, vrei, nu vrei! Si parerea mea este ca e bine sa le faci publice, adica e mai bine decat sa le tii inchise in tine si sa faci explozie din cand in cand, intr-un mod neplacut pentru tine si pentru cei din jur.
ReplyDeleteCred că fiecare dintre noi mai are momente de neputinţă. Ne trezim în lumea reală, afişând zâmbete fade de complezenţă chiar şi pentru noi înşine. Poate că scrisul nu este decât o încercare de a ne descărca de frustrări, trecuturi, lipsuri încununându-ne uneori de un succes de moment de o împlinire de secundă. Dar care ne face să fim noi? Poate, că ne îndreptăm spre un spiritual perfect solitar. Ca şi naşterea şi moartea. Viaţa o complicăm încercând să fim adevăraţii zoon pliticon, încercând doar să îi mulţumim pe alţii, când de fapt noi nu suntem mulţumiţi de noi înşine. Nu cred aşadar că e vorba de plângăcioşi. Există însă şi exagerări şi poate chiar unii care se plâng. Eu sper că e vorba doar de un aspect al cunoaşterii de sine. Prefer să îmbin realitatea cu visarea, pentru a reuşi să trec peste lupta din lumea reală, a concretului într-un sistem inversat de valori. Toate cele bune.
ReplyDeletePS: Te-am adăugat în blogroll. Asta, pentru că îmi plac provocările de pe blogul tau.:)
Mda, linkuri ... www.zerocinci.blogspot.com :))
ReplyDeleteEu vad ca tu te plangi ...
Blogul meu sunt eu, sau o parte din mine, nimic altceva.
+ ca ... nu cred yo ca esti tu prea mare "bloggeras". Eu nici p`atat! Nici nu vreau sa fiu. Oricum, cu postu` asta ai spart audienta.
P.S: Neinspirat!
Cred ca, exemplificand rezolvai mai bine problema .
ReplyDelete