Wednesday, April 29, 2009
Nici un muritor nu are dreptate! sofism sau paradox?
Explicatie:
-paradox: o afirmaţie, un argument sau o situaţie auto-contradictorie sau contra-intuitivă(se contrazice pe sine si nu poate fi demonstrat ca adevar sau falsitate)
-sofism: un paradox aparent, dar care poate fi demontat ca fiind adevarat sau fals
E adevarata afirmatia sau e falsa?
Daca am dreptate si toti muritorii nu au dreptate atunci nici eu nu am dreptate deoarece sunt muritor, deci nu putem spune daca e adevarata sau falsa aceasta afirmatie.
-paradox: o afirmaţie, un argument sau o situaţie auto-contradictorie sau contra-intuitivă(se contrazice pe sine si nu poate fi demonstrat ca adevar sau falsitate)
-sofism: un paradox aparent, dar care poate fi demontat ca fiind adevarat sau fals
E adevarata afirmatia sau e falsa?
Daca am dreptate si toti muritorii nu au dreptate atunci nici eu nu am dreptate deoarece sunt muritor, deci nu putem spune daca e adevarata sau falsa aceasta afirmatie.
Cum am devenit filosof(o poveste haioasa)
Azi dimineata m-am intalnit cu o veche cunostinta pe strada, o profesoara pe care am cunoscut-o cu nulti ani in urma intr-o excursie la mare in statiunea Navodari(la Vila Delfinul, pentru cine isi aminteste)si cum se obisnueste cand doua cunostinte care nu s-au vazut de mult a inceput sa ma interogheze despre viata mea de acum(stiti voi, intrebari de genul "ce faci?", "ce fac parintii? "unde esti la facultate?", etc). La intrebarea "unde esti la facultate?" i-am raspuns cu o voce stanjenitoare:
-Pai... la filosofie!? In acest moment a inceput sa zambeasca si mi-a spus pe un ton neserios:
-Eram sigura! inca de cand te-am cunoscut erai un mic filosof(si radea in continuare). In acest moment m-am enervat, dar am continuat sa zambesc(pentru ca nu e frumos sa repezi o persoana mai in varsta pe care nu ai vazut-o de mult)
-Da...posibil!? zic eu negru de furie, dar ce te face sa spui asta?
-Nu mai ti minte???,si incepe sa rada in hohote
-Nu!! pentru ca am fost mic si prost in excursia aia, zic eu rautacios si ca sa ma razbun comand cea mai scumpa bautura de la cofetaria unde am intrat ca sa depanam amintiri
-Sti tu...intrebarea aia pe care mi-ai pus-o...si acuma rad impreuna cu mama si soramea(care au fost si ele in excursie). Acum devin curios dar si nerabdator si o intreb scurt:
-Ce intrebare?
-Cum!!! nu mai ti minte? Stai sa-ti spun intreaga poveste si poate iti amintesti(imi pun mainile in cap si o ascult cu nerabdare)
-Mai ti minte ca tu erai cel mai mic din grup si ca toti aveau grija de tine sa nu te ineci ca nu stiai inota?(eu aprobam din cap, desi nu imi aduceam aminte tocmai asa) ...
In ultima zi am observat ca erai foarte tacut si de fiecare data cand intrai in apa bagai degetele in mare si dupa aia in gura devenind dintr-o data foarte curios de gustul apei. De fiecare data cand faceai asta iti spuneam si eu si ceilalti sa nu mai faci asta ca in apa sunt microbi, iar tu ma completai si spuneai hotarat:"si sare!, dar continuai sa bagi degetele in gura(avean 8 anisori, imi era permis nu?)La un moment dat m-ai intrebat cu o mirare si o dorinta arzatoare de a afla secretul Marii Negre:
"-Cine a pus sare in mare?"
Asa am devenit eu filosof?! P.S.
Mare mi-a fost mirarea cand am auzit ce prosti am debitat cand eram mic, dar totusi am fost mic si prost!(i-am replicat profesoarei)=))
-Pai... la filosofie!? In acest moment a inceput sa zambeasca si mi-a spus pe un ton neserios:
-Eram sigura! inca de cand te-am cunoscut erai un mic filosof(si radea in continuare). In acest moment m-am enervat, dar am continuat sa zambesc(pentru ca nu e frumos sa repezi o persoana mai in varsta pe care nu ai vazut-o de mult)
-Da...posibil!? zic eu negru de furie, dar ce te face sa spui asta?
-Nu mai ti minte???,si incepe sa rada in hohote
-Nu!! pentru ca am fost mic si prost in excursia aia, zic eu rautacios si ca sa ma razbun comand cea mai scumpa bautura de la cofetaria unde am intrat ca sa depanam amintiri
-Sti tu...intrebarea aia pe care mi-ai pus-o...si acuma rad impreuna cu mama si soramea(care au fost si ele in excursie). Acum devin curios dar si nerabdator si o intreb scurt:
-Ce intrebare?
-Cum!!! nu mai ti minte? Stai sa-ti spun intreaga poveste si poate iti amintesti(imi pun mainile in cap si o ascult cu nerabdare)
-Mai ti minte ca tu erai cel mai mic din grup si ca toti aveau grija de tine sa nu te ineci ca nu stiai inota?(eu aprobam din cap, desi nu imi aduceam aminte tocmai asa) ...
In ultima zi am observat ca erai foarte tacut si de fiecare data cand intrai in apa bagai degetele in mare si dupa aia in gura devenind dintr-o data foarte curios de gustul apei. De fiecare data cand faceai asta iti spuneam si eu si ceilalti sa nu mai faci asta ca in apa sunt microbi, iar tu ma completai si spuneai hotarat:"si sare!, dar continuai sa bagi degetele in gura(avean 8 anisori, imi era permis nu?)La un moment dat m-ai intrebat cu o mirare si o dorinta arzatoare de a afla secretul Marii Negre:
"-Cine a pus sare in mare?"
Asa am devenit eu filosof?! P.S.
Mare mi-a fost mirarea cand am auzit ce prosti am debitat cand eram mic, dar totusi am fost mic si prost!(i-am replicat profesoarei)=))
Tuesday, April 28, 2009
Balanta mea. are zodiacul dreptate!?
Azi gasesc in ziarul pe care il citesc in fiecare zi primul zodiac care corespunde cu starea mea de spirit dupa cativa ani buni:
"Vei deveni deosebit de recalcitrant astazi, caci mai toti par sa va enerveze prin a va controla fiecare gest si actiune. Aceasta ingradire a libertatii dumneavoastra vi se pare un adevarat atac la persoana si cu siguranta va veti revolta intr-o maniera mai putin asteptata de catre cei din jur" cu specificatia ca ma simt asa in fiecare zi nu doar astazi!
"Vei deveni deosebit de recalcitrant astazi, caci mai toti par sa va enerveze prin a va controla fiecare gest si actiune. Aceasta ingradire a libertatii dumneavoastra vi se pare un adevarat atac la persoana si cu siguranta va veti revolta intr-o maniera mai putin asteptata de catre cei din jur" cu specificatia ca ma simt asa in fiecare zi nu doar astazi!
Thursday, April 23, 2009
De ce sa ma sinucid?

Unii ar gasi mai multe motive, cum ar fii esecul(in dragoste, in afaceri, imposibilitaeta de remarcare si afirmare), disgratia fata de lume si viata, depresia, inperfectiuna corpului, problemele familiare, izolarea de societate, boala necrutatoare, exibitionismul, trairile intense sau mai simplu spus "li s-a urat cu viata" si alte motive banale pe care orice om le traieste la un moment dat. Altii sunt impotriva sinuciderii, considerand pacatul cel mai mare posibil deoarece viata omului e nepretuita, desi tot ei recunosc ca omul are drept de viata si de moarte asupra lui insusi. Abordez acest subiect deoarece in saptamanile trecute o cunostinta s-a sinucis aruncandu-se de la etajul 4 deoarece suferea de o boala necrutatoare si nu dorea ca familia dansului sa SUPORTE UN TRATAMENT COSTISITOR care, de fapt, nu ar fii avut nicio finalitate.
Oare a facut ceea ce trebuia sau nu?
Urmarea nu cred ca e cea asteptata de sinucigasul nostru, deoarece a lasat in urma o sotie inebunita din cauza celor petrcute care va ramane un om labil psihic toata viata, doi copii care nu pot da ochii cu societatea, probabil din imposibilitatea de a explica gestul tatalui lor.
Parerea unui om prost: Nu stiu nimic despre moarte sau despre viata tuturor oamenilor pentru a ma pronunta in favoarea sinuciderii sau in defavoarea sa, dar pot sa spun de ce nu m-as sinucide si de ce m-as sinucide. Avand in vedere ca am trecut prin anumite situatii extreme(care au avut influenta in viata mea), imi recunosc limitarea gandirii(adica sunt prost) si am fost si bolnav cand am fost mic, pot sa ma pronunt ca exista un singur motiv pentru care m-as sinucide(il spun mai tarziu). Unii considera ca viata omului e nepretuita, si are un sens, un destin, s.a. dar eu cred ca n-are mici o valoare sociala, pentru ca ce inseamna viata omului? si ce se intampla cand cineva moare?, ei bine, viata merge mai departe cu sau fara decedatul, numai ca moartea lui are o influenata de multe ori proasta asupra societatii(cu atat mai mult la o sinucidere). Atunci, daca viata ta nu are nici un rost de ce sa mai traiesti?(ma intreb eu ca un prost). Ei bine, de aia as zice eu de obicei, dar acum cred ca trebuie sa aduc niste argumente. In primul rand vreau sa ma adresez persoanelor disperate, care au avut o multime de esecuri de orice fel, si nici un succes(ma numar si eu printre ei). Aceste persoane daca se gandesc la sinucidere(chiar si din dragoste) trebuie sa stie ca timpul trece, prezentul devine trecut, iar in viitor nu ai de unde sti ce iti rezerva viata, iar esecurile devin amintiri, iar tu poti sa-ti atingi potentialul in orice moment(asta pentru cei de 12-23 de ani care cred ca au vazut totul in viata si sunt dezgustati de ea). E o nemernicie sa consideri ca tu sti totul, ca esti centrul universului, si nu mai ai nimic de invatat, pentru ca nu este asa!
In al doilea rand vreau sa ma refer la vibratile vietii care iti arata ca traiesti, fie ca sunt durere, tristete sau bucurie. Imagineaza-ti ca nu ai simti nimic, ca tot ce se intampla in jurul tau nu te afecteaza, te-ai mai putea numi om? Eu zic ca aceasta e conditia omului, bucuria de a fii trist, bucuria de a trai in mizeria societatii, senzatia pe care o ai atunci cand iti rupi gatul, si devi paralizat toata viata, senzatia pe care o ai atunci cand ti se taie mainile si picioarele din cauza unei boli, frumusetea de a vedea cum mori fara sa poti face nimic, frumusetea anilor batranetii cand iti vezi nepotii ca iti asculta povestile si iti urmeaza calea deschisa de tine, frumusetea de a iubi, etc. Vreau sa spun ca viata nu e perfecta, iar daca ar fii nu ar avea nici un rost...
In al treilea rand si ultimul rand se afla speranta despre care nu mai zic nimic, doar ca viata nu inseamna numai "te nasti, traiesti, mori", ci e mult mai mult..
Pentru cei care au facut efortul sa citeasca pana aici le spun ca m-as sinucide, nu atunci cand viata mea nu ar avea nici un rost(cum e acum) ci atunci cand lumea va fii perfecta!
Tuesday, April 21, 2009
Subscribe to:
Posts (Atom)
