Unii ar gasi mai multe motive, cum ar fii esecul(in dragoste, in afaceri, imposibilitaeta de remarcare si afirmare), disgratia fata de lume si viata, depresia, inperfectiuna corpului, problemele familiare, izolarea de societate, boala necrutatoare, exibitionismul, trairile intense sau mai simplu spus "li s-a urat cu viata" si alte motive banale pe care orice om le traieste la un moment dat. Altii sunt impotriva sinuciderii, considerand pacatul cel mai mare posibil deoarece viata omului e nepretuita, desi tot ei recunosc ca omul are drept de viata si de moarte asupra lui insusi. Abordez acest subiect deoarece in saptamanile trecute o cunostinta s-a sinucis aruncandu-se de la etajul 4 deoarece suferea de o boala necrutatoare si nu dorea ca familia dansului sa SUPORTE UN TRATAMENT COSTISITOR care, de fapt, nu ar fii avut nicio finalitate.
Oare a facut ceea ce trebuia sau nu?
Urmarea nu cred ca e cea asteptata de sinucigasul nostru, deoarece a lasat in urma o sotie inebunita din cauza celor petrcute care va ramane un om labil psihic toata viata, doi copii care nu pot da ochii cu societatea, probabil din imposibilitatea de a explica gestul tatalui lor.
Parerea unui om prost: Nu stiu nimic despre moarte sau despre viata tuturor oamenilor pentru a ma pronunta in favoarea sinuciderii sau in defavoarea sa, dar pot sa spun de ce nu m-as sinucide si de ce m-as sinucide. Avand in vedere ca am trecut prin anumite situatii extreme(care au avut influenta in viata mea), imi recunosc limitarea gandirii(adica sunt prost) si am fost si bolnav cand am fost mic, pot sa ma pronunt ca exista un singur motiv pentru care m-as sinucide(il spun mai tarziu). Unii considera ca viata omului e nepretuita, si are un sens, un destin, s.a. dar eu cred ca n-are mici o valoare sociala, pentru ca ce inseamna viata omului? si ce se intampla cand cineva moare?, ei bine, viata merge mai departe cu sau fara decedatul, numai ca moartea lui are o influenata de multe ori proasta asupra societatii(cu atat mai mult la o sinucidere). Atunci, daca viata ta nu are nici un rost de ce sa mai traiesti?(ma intreb eu ca un prost). Ei bine, de aia as zice eu de obicei, dar acum cred ca trebuie sa aduc niste argumente. In primul rand vreau sa ma adresez persoanelor disperate, care au avut o multime de esecuri de orice fel, si nici un succes(ma numar si eu printre ei). Aceste persoane daca se gandesc la sinucidere(chiar si din dragoste) trebuie sa stie ca timpul trece, prezentul devine trecut, iar in viitor nu ai de unde sti ce iti rezerva viata, iar esecurile devin amintiri, iar tu poti sa-ti atingi potentialul in orice moment(asta pentru cei de 12-23 de ani care cred ca au vazut totul in viata si sunt dezgustati de ea). E o nemernicie sa consideri ca tu sti totul, ca esti centrul universului, si nu mai ai nimic de invatat, pentru ca nu este asa!
In al doilea rand vreau sa ma refer la vibratile vietii care iti arata ca traiesti, fie ca sunt durere, tristete sau bucurie. Imagineaza-ti ca nu ai simti nimic, ca tot ce se intampla in jurul tau nu te afecteaza, te-ai mai putea numi om? Eu zic ca aceasta e conditia omului, bucuria de a fii trist, bucuria de a trai in mizeria societatii, senzatia pe care o ai atunci cand iti rupi gatul, si devi paralizat toata viata, senzatia pe care o ai atunci cand ti se taie mainile si picioarele din cauza unei boli, frumusetea de a vedea cum mori fara sa poti face nimic, frumusetea anilor batranetii cand iti vezi nepotii ca iti asculta povestile si iti urmeaza calea deschisa de tine, frumusetea de a iubi, etc. Vreau sa spun ca viata nu e perfecta, iar daca ar fii nu ar avea nici un rost...
In al treilea rand si ultimul rand se afla speranta despre care nu mai zic nimic, doar ca viata nu inseamna numai "te nasti, traiesti, mori", ci e mult mai mult..
Pentru cei care au facut efortul sa citeasca pana aici le spun ca m-as sinucide, nu atunci cand viata mea nu ar avea nici un rost(cum e acum) ci atunci cand lumea va fii perfecta!
interesanta postarea ta, in care, printre altele am aflat cat de nemernica sunt pt ca ma cred centrul universului.
ReplyDeleteiar despre sinucidere, ce sa zic, sunt de acord cu tine in mare parte.
cunostinta ta a facut ceea ce as fi facut si eu. nebunia sotiei ar fi fost mult mai avansata in cazul in care, sub ochii ei, si-ar fi vazut sotul stingandu-se pe timpul mai multor ani,perioada care e mult mai grea decat cea de dupa moartea partenerului.iar copiii vor intelege ca ceea ce a facut tatal lor e un lucru curajos.
am un coleg a carui mama s-a imbolnavit de cancer. timp de 2 ani, el a stat s-o ingrijasca, a vazut cum se deterioreaza, cum o ia razna etc, iar mama lui se chinuia atat de mult...atat de mult...incat el aproape ca se ruga sa i fie scurtata suferinta, adica sa moara. sa nu mai spun ca in timpul asta s-a imbolnavit si el, a slabit enorm si toate cele. in final, mama lui a murit. el imi povestea cat de linistit se simte acum si cat de bucuros e pt mama lui.
aha.te-ai sinucide atunci pentru ca ai fi un imperfect intr-o lume perfecta.
ReplyDeleteda.cu exceptia sinuciderii din dragoste pentru un el sau o ea, nu mi se pare inutila sinuciderea, dar parca inca nu as practica-o.
nu spune hop pana nu sari...poate nu am precizat ca boala decedatului se putea trata, iar el putea trai linistit pana la adanci batraneti, dar operatia costa 74 mii de euro din care au reusit sa stranga pana la termenul limita 40 si ceva. Eu nu zic ca a facut o greseala, pentru ca fiecare decide ce face cu viata lui, dar eu nu as face acest lucru, chiar daca nu as avea altceva mai bun de facut...mai bine traiesc ca o leguma toata viata decat sa risc sa savarsesc acest posibil pacat(daca exista Dumnezeu), pentru ca de ce sa nu credem in EL? nu ne incurca cu nimic sa admitem ca poate exista...iar din punct de vedere social in orice zona din lume un sinucigas e privit cu ura si neintelegere de catre ceilalti, deci cineva tot sufera din cauza unui las care renunta la viata!
ReplyDeletenu e las, iti trebuie un curaj teribil ca sa te sinucizi. iar sinucigasul nu se gandeste la societatea ca-l va uri, ci la familia care va fi salvata de mai multa suferinta si groaza...si el la fel
ReplyDeletecat despre dumnezeu, prefer sa nu deschid o contradictie pt ca va dura o vesnicie, si tot degeaba.
Am să las drept comentariu câteva rânduri pe care le-am scris acum câteva luni... Tot despre sinucidere este vorba. Ele reprezintă, de fapt, părerea mea:
ReplyDeleteFuga din viaţă
Citeam azi o ştire, nu are importanţă în ce cotidian... Un tânăr de 20 de ani s-a sinucis din dragoste. Alte amănunte nu mai sunt necesare, fiindcă mesajul este clar şi fără echivoc – fiindcă sentimentele lui nu au mai fost acceptate, respectivul adolescent şi-a pus capăt zilelor, luându-şi brusc adio de la o viaţă pe care nici nu cred că a avut timp să o cunoască foarte bine. De ce se omoară oamenii? Rămân la părerea că este vorba despre laşitate. Motivul sinuciderii joacă un rol important numai în cazul emisiunilor televizate în care se desface firul în patru fără să se ajungă la nicio concluzie mai de doamne-ajută... Actul în sine îmi provoacă fiori pe şira spinării, pentru că eu cred în continuare că viaţa trebuie trăită. Sunt oameni care îşi pierd copiii, copii care îşi pierd părinţii, bărbaţi sau femei care rămân fără mâini sau fără picioare şi care, totuşi, nu FUG DIN VIAŢĂ aşa cum ar fugi de pe un câmp de luptă. Nu DEMISONEAZĂ. Aflăm că sinuciderile se află pe locuri fruntaşe în statistici. Oameni care nu pot să depăşească un anumit moment greu al vieţii lor ABANDONEAZĂ. Se dau singuri afară din lumea în care probabil că nu s-au simţit niciodată în largul lor.
Cristian Lisandru - 2008
Cristian Lisandru, da-mi voie sa te contrazic.In primul rand ai dat ca exemplu o sinucidere a carui motiv nu il aprob.O persoana care se sinucide pentru cineva imi pare egoista pentru ca nu isi da seama ca ii va ramane mereu pe contiinta celeilalte pers.Apoi nu cred ca o astfel de pers are un coef. de inteligenta ridicat daca isi ia viata pentru ca un el sau o ea nu o iubeste.E foarte infantil gestul in acest caz.In al doilea rand sinuciderea nu e o lasitate.Eu zic ca iti trebuie curaj sa te arunci de la etaj, sa-ti tai venele, sa iei un tub de pastile, etc.Iar cei care se sinucid, nu o fac pentru ca sunt lasi, ci pt ca sunt prea orgoliosi sa accepte viata asa cum e.Intradevar sunt multi care sufera si nu se sinucid, dar poate ca nu o fac pentru ca au pentru cine/ce trai.Viata trebuie intradevar traita, dar ca un om fericit, nu nefericit.
ReplyDeleteImi pare rau pentru moartea cunostiintei tale... Moartea unei persoane reprezinta mai intotdeauna un motiv de tristete pentru cei apropiati ai sai. Bineinteles, cu privire la sinucidere, parerile sunt impartite. Eu tind sa aduc contraargumentul religios, care spune ca numai Dumnezeu are drept de viata si de moarte asupra noastra. Adica, pana la urma, nici noi nu ne apartinem, deci...nu avem nici macar dreptul sa ne luam viata. Am 15 ani si nu stiu eu cate in luna si in stele despre viata si moarte, insa pot sa gandesc. Iisus Hristos le-a spus oamenilor ca viata lor va fi mai mult suferinta... eu gandesc din perspectiva asta. Trebuie sa ne alegem modelele pozitive, si numai sursele sfinte sunt cele care ni le pot oferi. Vad sinuciderea ca pe un act de slabiciune, ca pe o lupta castigata de alter ego-ul negativ din individ... Cel mai reprezentativ act de vitejie este atunci cand infrunti viata asa cum este; ii tii piept tot timpul si dai tot ce e mai bun din tine ca sa iesi invingator. Atunci cand renunti, nu demonstrezi decat ca esti slab si ca nu ai resursele necesare pentru a castiga aceasta lupta...nici contra vietii, nici contra ta... Foarte frumoasa ultima fraza... Intr-adevar, viata intr-o lume perfecta ar fi plictisitoare si probabil ca multi dintre noi am ajunge sa ne sinucidem.
ReplyDeleteMmm..am mai văzut cazuri. E greu de spus ce era în sufletul omului dacă situaţia stătea cum ai spus tu. Ai văzut "The Brave"? E cutremurătr. Este o poveste asemănătoare..dar nu-ţi zic mai multe, poate te hotărăşti să-l vezi:))
ReplyDeleteEu nu mi-aş lua viaţa pentru nimic în lume. De ce? Nu mă gândesc la societate sau la alde de-astea, ci la mine. Unii spun că sunt prea egoistă... Cert este că nu văd nimic mai frumos în lume decât lumina soarelui pe care mi-a fost dat să o văd, muzica pe care o aud şi lucrurile mărunte care îmi bucură sufletul zi de zi.. Şi cum nu cred în dumnezeu şi nici în vreo viaţă de apoi, deci ar fi, vorba ta, o prostie să-mi iau viaţa...
Bucurii, tristete, esecuri, impliniri, frustari sau dezamagiri...asta e viata cu bune si cu rele. Sa traiesti inseamna sa accepti toate aceste lucruri, sa lupti sa depasesti abosoult toate greutatile, sa fi constient ca dupa o bucurie, urmeaza o tristete, si dupa o dezamagire o implinite etc...Cei care aleg sinucidera ca solutie, sunt cei care nu au inteles ce este defapt viata, cei lasi, cei labili...si la urma urmei, viata ti-a fost "daruita", si nu ai scuze sa o intrerupi brusc...
ReplyDeleteNu condamn nici pe cei care aleg sa-si puna capat zilelor, nici pe cei carora le place sa traiasca oricum.
ReplyDeleteFiecare are dreptul sa aleaga in dreptul sau. Totusi va recomand sa alegeti viata, in ciuda oricui si orice s-ar intampla.
Părerea mea că privim moartea cu prea mult patos şi din perspectivă religioasă, indiferent dacă suntem pro sau contra sinuciderii. E un fenomen care face parte din natură şi, în ce mă priveşte, nu este o dispariţie, ci o tranziţie.
ReplyDeleteE alegerea fiecăruia dincolo de ce prag viaţa în actuala formă devine de nesuportat. Eu nu aş accepta să trăiesc în starea de legumă pentru că, în ce mă priveşte, "a trăi" şi "stare de legumă" sunt două aspecte care se exclud reciproc. În starea de legumă nu mai trăieşti, ci supravieţuieşti.