Cum am devenit filosof(o poveste haioasa)

Azi dimineata m-am intalnit cu o veche cunostinta pe strada, o profesoara pe care am cunoscut-o cu nulti ani in urma intr-o excursie la mare in statiunea Navodari(la Vila Delfinul, pentru cine isi aminteste)si cum se obisnueste cand doua cunostinte care nu s-au vazut de mult a inceput sa ma interogheze despre viata mea de acum(stiti voi, intrebari de genul "ce faci?", "ce fac parintii? "unde esti la facultate?", etc). La intrebarea "unde esti la facultate?" i-am raspuns cu o voce stanjenitoare:
-Pai... la filosofie!? In acest moment a inceput sa zambeasca si mi-a spus pe un ton neserios:
-Eram sigura! inca de cand te-am cunoscut erai un mic filosof(si radea in continuare). In acest moment m-am enervat, dar am continuat sa zambesc(pentru ca nu e frumos sa repezi o persoana mai in varsta pe care nu ai vazut-o de mult)

-Da...posibil!? zic eu negru de furie, dar ce te face sa spui asta?
-Nu mai ti minte???,si incepe sa rada in hohote

-Nu!! pentru ca am fost mic si prost in excursia aia, zic eu rautacios si ca sa ma razbun comand cea mai scumpa bautura de la cofetaria unde am intrat ca sa depanam amintiri
-Sti tu...intrebarea aia pe care mi-ai pus-o...si acuma rad impreuna cu mama si soramea(care au fost si ele in excursie). Acum devin curios dar si nerabdator si o intreb scurt:
-Ce intrebare?
-Cum!!! nu mai ti minte? Stai sa-ti spun intreaga poveste si poate iti amintesti(imi pun mainile in cap si o ascult cu nerabdare)
-Mai ti minte ca tu erai cel mai mic din grup si ca toti aveau grija de tine sa nu te ineci ca nu stiai inota?(eu aprobam din cap, desi nu imi aduceam aminte tocmai asa) ...
In ultima zi am observat ca erai foarte tacut si de fiecare data cand intrai in apa bagai degetele in mare si dupa aia in gura devenind dintr-o data foarte curios de gustul apei. De fiecare data cand faceai asta iti spuneam si eu si ceilalti sa nu mai faci asta ca in apa sunt microbi, iar tu ma completai si spuneai hotarat:"si sare!, dar continuai sa bagi degetele in gura(avean 8 anisori, imi era permis nu?)La un moment dat m-ai intrebat cu o mirare si o dorinta arzatoare de a afla secretul Marii Negre:

"-Cine a pus sare in mare?"

Asa am devenit eu filosof?! P.S.

Mare mi-a fost mirarea cand am auzit ce prosti am debitat cand eram mic, dar totusi am fost mic si prost!(i-am replicat profesoarei)=))